| 1.
|
ÎNSELĂT'OR, -O'ARE, înselători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care induce în eroare, care amăgeste, iluzoriu, deluzoriu; care abuzează de buna-credinţă a cuiva; amăgitor. - Însela + suf. -ător.
Sursă
: DEX'98
(17461)
- valeriu |
| |
| 2.
|
ÎNSELĂT'OR s., adj. 1. s., adj. v. seducător. 2. adj. amăgitor, (livr.) iluzoriu, (înv. si reg.) părut, (Transilv. si Ban.) cealău, (Munt.) mâglisitor, (fig.) desert, mincinos. (O imagine ~oare.) 3. adj. v. iluzoriu. 4. adj. v. perfid. 5. s. v. escroc. Sursă
: Sinonime
( 189958)
- siveco |
| |
| 3.
|
înselăt'or adj. m., pl. înselăt'ori; f. sg. si pl. înselăto'are
Sursă
: DOR
(256002)
- siveco |
| |
| 4.
|
ÎNSELĂT//'OR ~o'are (~'ori, ~o'are) si substantival Care însală; care induce în eroare; iluzoriu. Aspect ~. Aparenţe ~oare. /a însela + suf. ~ător
Sursă
: NODEX
(340424)
- siveco |
| |
|
|